Neplacut de jilav clar de luna...
nostalgia zarilor, mereu,
iata-n tineretea mea nebuna
ce-am iubit, urand nu numai eu!

Pe sub salcii despletite-anume,
cantul carelor ce trec pe drum
n-as mai vrea pentru nimic in lume
inca-odata sa-l ascult acum.

Am uitat de stramta mea cascioara
si de focul vetrei dogarat...
Spulberul de meri in primavara
pentru campul sterp eu l-am urat.
[...]
Plug de lemn sa-ti zgaraie campia,
tara mea campestra, ti-e de-ajuns!
Jalnic e sa-si vada saracia
albi mesteceni, plopi cu crestet tuns.

Nu stiu cum mi-i soarta harazita...
Poate-n viata noua nu-s chemat,
dar as vrea-n otel sa-mi vad zidita
biata mea Rusie, chip brazdat.

Auzind latratul de motoare
peste ceturi si furtuni si fum,
n-as mai vrea pentru nimic sub soare
scartait de car s-aud acum.





1925